Cultura romanismului sau cum scăpăm de amenzi după ce le plătim

Se ia una bucată român care lucrează mai mult pe drum. Se amendează undeva departe de casa lui.

Românul respectiv merge şi plăteşte amenda în 48 de ore şi uită de ea. Uită să trimită copie după chitanţa. Nu negăm, este vina lui că a uitat, nu a procedurii care are ceva aparte – o aromă de birocraţie.

După un an vine partea amuzantă a acestei aventuri în forma unei de somaţii de plată, alternativa fiind munca în folosul comunităţii timp de 29 de zile.

Întrebarea care mă macină: atunci când iei o amendă la Suceava, o plăteşti la Iaşi şi îti vine somaţia acasă în Bacău – de ce sistemul poate transmite din Suceava la Bacău că ai luat o amendă (complet cu data, numărul procesului-verbal şi valoare) dar atunci când o plăteşti în Iaşi (complet cu data, numărul procesului-verbal şi valoare) sistemul nu poate funcţiona?

Suntem sadici sau nu? Este doar o adaptare la economia de piaţă? Direcţia de finanţe sare în sus când ai de dat bani dar uită ce bani îi intră în conturi? Dacă te trezeşti cu 300 de lei în buzunar nu eşti măcar un pic curios să ştii de unde au venit? (Poate îţi vor mai veni mai mulţi). Pe tine ca instituţie publică nu te interesează fluxul de numerar propriu?

Dacă noi nu putem urmării în contabilitatea instituţiilor de stat o sumă de 100 de lei cum ne aşteptăm ca UE să aibă încredere în noi să ne dea milioane de euro pe mână?

P.S. Uitucul ăla sunt eu.

P.S.2. Aveam o speranţă, în cazul în care ajung să fac muncă în folosul comunităţii să nu fiu pus la săpat şanţuri sau adunat frunze în parc, să mă pună la lins hârtii pe undeva – la câtă şcoală am făcut ar fi fost o risipă din partea lor.

L.E. Uitasem să vă dau soluţia la situaţia de mai sus.

Dacă mai aveţi chitanţa e simplu – mergeţi şi lasaţi o copie la Directia de Finanţe de care aparţineţi (de unde v-a venit somaţia).

Dacă nu o mai aveţi trebuie să mergeţi la casieria unde aţi plătit amenda. Luaţi de la d-na de la ghişeu detaliile amenzii (numărul procesului-verbal, data emiterii, valoarea amenzii, suma pe care aţi plătit-o şi data în care aţi plătit-o). Nu vă supăraţi pe doamna de la ghişeu că ea nu are nici o vină – ştiţi ce se zice “vorba dulce, e brăţară de aur” ). Faceţi o cerere în care cereţi o adeverinţă sau o copie a chitanţei – nu uitaţi să menţionaţi date personale precum şi cele pe care vi le-a dat doamna de la ghişeu. Depuneţi cererea la registratura care de obicei e în aceeaşi clădire. Veţi primi un număr de înregistrare şi vi se va spune când să reveniţi după adeverinţă. Reveniţi când vi s-a spus, luaţi adeverinţa şi depuneţi-o la Direcţia de Finanţe care v-a somat.

Happy end!

Probleme Gogule?!?

Intr-o zi, un sofer de autobuz a mers ca de obicei la serviciu, si-a pornit bus-ul si a plecat pe traseu. Nimic deosebit la primele cateva statii: cativa oameni care-au urcat, cativa care-au coborat si totul a fost ok.

La urmatoarea statie, insa, un tip enorm a urcat in bus, cam 1,90 m, cu constitutie de luptator categoria grea… s-a uitat spre sofer zicand: “Big John nu plateste!” si s-a asezat pe un scaun. Soferul avea cam 1,60 m, era slabanog, genul de om bland … Asa ca nu s-a certat cu Big John, dar nu i-a convenit chestia asta deloc.

Urmatoarea zi se intampla acelasi lucru – Big John a urcat iar in bus, a spus tare ca el nu plateste si s-a asezat.
Urmatoarea zi iarasi… si-n zilele urmatoare la fel…

Pana cand soferul n-a mai rezistat, deja avea insomnii din cauza lui Big John care-si batea joc de el. Asa ca-ntr-un final, s-a inscris la niste cursuri de body-building, karate, judo etc.

Dupa cateva luni, deja era foarte puternic, mai mult, devenise foarte increzator. Asa ca, ziua urmatoare cand Big John urca in bus si spuse “Big John nu plateste”, soferul s-a ridicat, i-a aruncat o privire crunta si-a zbierat la el: “Si de ce nu?”

Big John l-a privit foarte uimit si i-a replicat: “Big John are abonament”.

Morala: ASIGURA-TE CA EXISTA O PROBLEMA INAINTE DE-A FACE EFORTURI URIASE S-O REZOLVI !